Iona de Marin Sorescu, regie Eugen Titu

Regie: EugenTitu

Text: Marin Sorescu

Concept scenografie: Mihai Țopescu

Proiecții video: Florin Rotaru

Eugen Titu: „Este o dramă neomodernistă publicată în anul 1968 în revista ”Luceafărul”. Iona face parte din trilogia ”Setea muntelui de sare”, alături de alte două drame – ”Paracliserul” și ”Matca”. Din punctual meu de vedere, titlul reprezintă setea de adevăr, cunoaștere și comunicare, reconstituie căile de care omul are nevoie pentru a ieși din absurdul vieții și automatismul istovitor al existenței umane, iar cele trei drame reprezintă meditații parabole realizate prin ironie. Iona este omul în condiția lui umană, în fața vieții și a morții. Separând cuvântul Iona în două particule rezultă: IO – Domnul și NA –eul.

Tabloul I – Sugerează dorința individului spre libertate, aspirația spre un orizont nelimitat: MAREA;

Tabloul II – Semnifică neputința de comunicare, monologul dialogat continuând cu puternice accente filozofice exprimând cele mai variate idei existențiale;

Tabloul III – Cuprinde ideile asupra cărora meditează, referindu-se la viață, la condiția omului în lume, la ciclicitatea existențială a vieții cu moartea;

Tabloul IV – Se reduce la orizontul individului.

”Iona”, alături de ”Paracliserul” și ”Matca” este o operă dramatică, în sensul nou, pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco:

”O căutare spirituală”