Teatrul Elisabeta - Luna de miere cu piper

Spun din start: am vazut spectacolul Luna de miere cu piper la o zi dupa ce, in aceeasi sala, vazusem Puricele in ureche. Nu obisnuiesc sa merg 2 zile la rand in acelasi loc, la acelasi teatru, insa de data aceasta am facut o exceptie. Pe care nicicum n-o regret. Caci ea, exceptia, m-a facut sa constientizez ceva esential.

Asadar, din primul moment in care am intrat in sala am avut o senzatie de deja-vu: decorul era 90% ACELASI. Nu am o memorie fotografica ATAT de buna incat sa spun exact care erau diferentele, dar acestea erau oricum minime. Povestile ajutau: si aici aveam practic 2 scene, 2 locuri de desfasurare a actiunii, in casa familiei Dupont si in casa pictoritei Zeze. In spectacolul din ziua precedenta casa pictoritei era un hotel-bordel. Nu ca aceasta casa a pictoritei ar fi fost cu mult diferita. Dimpotriva.

Inclusiv apasarea butonului pentru a roti peretele era prezenta.

Fiind acelasi teatru si acelasi regizor, lucrurile nu ma mira. Si nicidecum nu critic acest lucru. Dimpotriva: mi se pare o modalitate ingenioasa. Cred ca decorul a fost gandit pentru AMBELE spectacole, lucru pe care il consider extrem de original. Evit sa spun unic, nu pot baga mana-n foc pentru acest lucru.